Bine aţi venit blogul meu pentru scrieri terapeutice (mai mult sau mai puţin), plusat (sic!) cu cont de google+. (Nu [prea] îşi pune linkuri pe twitter şi pe facebook. Dacă vreţi cumva să-l urmăriţi, e muuult mai sigur să alegeţi altă cale.)


duminică, 20 noiembrie 2016

O umbră în noapte


Povesti-aş şi n-am cui…
                         Hârtiei poţi să îi spui.
Şi dacă n-am timp de scris?
                         Poţi să scrii noaptea în vis.

Orice dorinţă ne-mplintă
E-o umbră-n noapte rătăcită.

sâmbătă, 12 noiembrie 2016

Intuiţie sau raţiune?

Am pornit de la un comentariu găsit aici (îl redau mai jos pentru cei prea comozi ca să clicuiască linkurile).


Deşi întrebările nu mi-au fost adresate mie, am răspuns la faţa locului; o fac şi aici (cu câteva adăugiri) fiindcă e, cumva, vorba şi de intuiţie şi raţiune, termeni prezenţi în provocarea lansată de jocul cuvintelor.
  1. Zice-se că Biblia e o scriere metaforică, deci povestea cu Adam şi Eva nu trebuie luată ad litteram. Ar putea, de exemplu, să fie o referire la clonare (o noţiune greu de explicat înaintaşilor noştri de acum 2000 de ani) sau la altceva (de neînţeles şi pentru noi, cei de azi).
  2. Credinţa sinceră, în indiferent ce (pastilă sau doctrină), poate avea efect placebo (într-o Evanghelie chiar scrie ceva de genul "credinţa ta te-a mântuit").
    Unora pupatul moaştelor (care se poartă pe-aici din moşi strămoşi şi pe care nici propaganda comunistă & maxist-leninistă nu-l bălăcărea cu răutatea veninoasă practicată acum pe net) chiar le prieşte, fie şi numai ca hrană spirituală.
    De ce să ne batem joc de credinţa unor oameni care, până la urmă, nu fac niciun rău nimănui?
  3. DACĂ EXISTĂ, divinitatea e ceva mai presus de înţelegerea noastră, un soi de computer suprauniversal, care se poate concentra şi asupra treburilor sale cosmice, şi asupra fiecărei bacterii de pe fiecare planetă.

Eu una îi invidiez sincer pe credincioşi. Sunt nişte oameni care văd în faţa lor o potecă, fie ea şi iluzorie, spre deosebire de mine, care azi îmi spun "e imposibil să existe aşa ceva", iar mâine "şi totuşi trebuie să existe ceva, totul nu poate fi doar rodul întâmplării - şi cine face să se întâmple întâmplările, cine a inventat hazardul etc şamd". 

În privinţa asta, intuiţia şi raţiunea mea se contrazic uneori, iar alteori cad de acord, situându-se amândouă când de-a dreapta, când de-a stânga baricadei.

găsiţi originalul aici