Apropo de articolul ăsta, postat de Poteci de dor:
Cum se face că frigiderul meu n-a făcut niciodată "ecou la deschidere, de gol ce era"? Nici ale cunoştinţelor mele n-aveau meteahna asta.
La alimentele raţionalizate n-am stat niciodată la coadă. Cât despre celelalte, de cozi te scăpau relaţiile şi banii (şi bani erau). Singura problemă foarte greu de rezolvat era frigul din apartamente, birouri, hale de producţie...
Oricum, treaba cu raţiile a fost doar în anii '80. În restul perioadei pe de orânduire socialistă pe care o ţin eu minte, adică între 1960 şi 1981 vara, era mâncare din belşug. De asta chiar nu-şi mai aduce nimeni aminte?!
Cât despre "batjocorirea crucii și a slujitorilor săi", hai să fim serioşi, comuniştii erau mici copii pe lângă ceea ce se întâmplă acum.
În rest n-am obiecţiuni, dar mă întreb dacă virgulele puse aiurea sunt o tristă consecinţă a îmbătrânirii domnului Cornel Udrea, sau citatul de fapt nu-i aparţine (cel puţin nu în totalitate).
Exista o carte pe care nu o am, insa am vazut-o prin librarie, despre cum sa dai jos un lider, in 20 de ani. Acum imi pare rau ca nu am luat-o. Pentru ca ecuatia era exact ceea ce se intampla la noi: frig si lipsuri. Fara sa fi avut vreo info, poate doar pentru ca citisem prea multe politiste si evident ceea ce stiam de la ai mei, ma gandeam cumva naiv, ca o tara nu se poate ridica fara sa fie si suferinta. Undeva trebuia sa fie cumva o balanta. Sunt convinsa ca erau si oameni care au suferit mai mult, poate ca autorul pomenit. Insa nimic nu se cladeste fara munca, truda si chiar sange. Insa nu puteam sa nu observ, desi sincer balanta am facut-o mai tarziu, ca raul se agrava pe masura ce se intamplau lucruri si in exterior. Deci ma puteam gandi ca totul e corelat. Si ca se va intampla ceva si la noi. Si asa a fost. Doar ca urmatorii au preluat tara la cheie, cu bani in cont si acum parca ma apuca plansul de ceea ce vad. Eu ca eu, insa urmasii nostri nu stiu cum se vor descurca.
RăspundețiȘtergereSeara buna, draga Vero! ❤️😘
Nu trebuia neapărat dat jos un lider, dar trebuia distrusă orânduirea socialistă, probabil considerată de cei care conduc lumea din umbră (nu ştiu cine sunt ăia, dar nu mă îndoiesc de existenţa lor) un experiment nereuşit. Dacă la noi n-ar fi fost frigul şi lipsurile, probabil că nea Nicu n-ar fi fost împuşcat, ci ar fi condus FSN-ul, în locul lui Iliescu, pentru că în Occident era bine văzut, era un soi de dizident, refuza să i se supună orbeşte URSS-ului.
ȘtergereDe suferit au suferit mulţi şi mult, dar în anii de început, înainte de naşterea celor de vârsta noastră. După ce s-a încheiat cooperativizarea, lucrurile s-au liniştit, în sensul că oamenii (cei care avuseseră de pierdut) s-au resemnat, şi-au găsit un loc în noua lume, au învăţat să profite de avantajele şi de corupţia ei. Au mai avut de suferit doar cei care n-au înţeles că nu te poţi lupta de unul singur, pe faţă, cu un întreg sistem. N-a fost raiul pe pământ, dar nici iadul.
Şi nimeni nu recunoaşte că frigul şi lipsurile au fost doar în anii '80, nu pe toată durata socialismului (că la comunism n-am ajuns, dar s-ar putea să ajungem de-acum încolo, via neomarxism). Şi nici în anii ăia dracu' n-a fost chiar atât de negru. I-am trăit în ţara asta, şi în 81 aveam 24 de ani, nu mai eram copil, atunci am terminat facultatea şi am plecat de-acasă, în primul an când nu s-au mai dat repartiţii în oraşele mari. Ţin foarte bine minte că totul a început în vara lui '81, tocmai mă pregăteam pentru ultima vacanţă dinainte de serviciu, când am fost şocată fiindcă n-am găsit zahăr la autoservire. Pe urmă am descoperit sistemul de aprovizionare prin pile şi relaţii dintr-un oraş relativ mic, ca Focşaniul, m-am ales cu socrii dintr-o zonă de deal necooperativizată, care aveau vacă, găini, iepuri, creşteau câte doi porci în fiecare an. M-am căsătorit în '83 şi, după Revelion, eu şi soţul meu ne-am întors de la ai lui cu o jumătate de porc în valiză. În iarna aia ne-am îngrăşat amândoi. Veneam de la serviciu şi unul dintre noi întreba: "Ce mâncăm azi?" Iar celălalt răspundea, cu încântare: "Facem fruptură!"
E normal să ne apuce plânsul când ne gândim că, după toţii anii ăia în care toate datoriile s-au plătit pe pielea oamnilor de rând, au venit unii, majoritatea din clica sus-pusă dinainte, care s-au grăbit să facă altele, să distrugă ce era bun la noi şi să adopte ce era/este rău la alţii, până ne-au adus unde suntem acum. Revoluţia (sau ce-a fost aia) din '89 ne-a scos din lac ca să ne facă vânt în puţ. 🙁
Noapte bună, dragă Suzana! ❤️😘
Am vrut sa mai adaug ceva. S-a mai spus ca si comunismul cat si capitalismul au avut aceleasi surse de finantare. Posibil de aia din umbra. Insa parerea mea este ca intrarea in ue a fost modalitatea (premeditata) pe de o parte de a se extinde o piata de desfacere si pe de alta parte de a distruge tot, pentru ca eram destul de competitivi pe muuuulte subiecte. Totul s-a tocat rapid, ca sa cumparam de la altii si ca specialistii sa plece. Asa, un mic rezumat. Mi-e chiar greata...
ȘtergereDaca nu ar mai fi giumbuslucurile...
❤️😘
În privinţa intrării în UE, părerea mea coincide cu a ta.
ȘtergerePe lângă asta, nu mai avem armată, ne-am distrus armanentul şi cumpărăm ce au alţii de aruncat, suntem conduşi de imbecili şi ticăloşi şi eu una habar n-am cu cine să mai votez. Asta mai de multă vreme. La ultimele votări nici n-am fost. Mă tem că suntem pe cale de dispariţie - ca ţară şi ca popor.
(Văd că ne umplem de imigranţi - se cunosc după culoare, zăresc tot mai mulţi chiar şi când merg la piaţă, şi lucrează la schimbat borduri - care n-aveau nevoie să fie schimbate, la făcut săpături prin mijlocul străzii ca să pună şi să scoată conducte... Probabil angajaţi la o firmă care se are bine cu primarul. Nu mai spun că avem în Focşani doar 2 bulevarde (din 3) care-l străbat aproape de la un capăt la altul şi urmează să le facă pe amândouă cu sens unic. Nici nu vreau să-mi imaginez ce-o să fie pe străduţele înguste care duc de la unul la altul. Da' o s-avem piste pentru biciclete, exact ce-i lipsea chelului.)
Dar, vorba ta, noroc cu giumbuşlucurile.
❤️😘