Sultanul trăia, înalt, în seraiul oval, iubit de cinci cadâne cu voal de caimac, cu ochii adânci, ca un lac de cafea. Cafeaua în cănile lor aburea şi sultanul îşi mângâia, în amurg, ciocul prelung, la vârf întors, şi ofta, stors de o patimă grea: iubirea lui pentru cafea.
Cafea, cafea, cafea.
Şi iar cafea.
În aşternut de nisip cafeaua fierbea, în aşternut de mătase-o cadână ofta... suspina... surâdea... Dar sultanul n-avea ochi decât pentru cafea...
— O, tu, lumină a nopţilor mele, şoptea.
El şoptea şi cadâna zâmbea, dar şoapta lui nu era pentru ea. Era pentru cafea. Pentru lumina neagră din nopţile albe, când cinci cadâne dansau, fluturând voaluri dalbe... Dansau îmbiind, unduind şolduri rotunde... În ceaşca sultanului unduiau negre unde, bogate-n caimac, pentru somnul lui leac, farmec venit din alt veac, iarăşi tânăr acum, căci sultanul era la început de drum...
Drumul era abur cald, aromat, parfum pentru nări de bărbat adorat de cinci cadâne cu ochii prelungi, iubite cu foc în nopţile lungi...
Iubite cu foc, dar nu cu inima. Pentru că-n inima lui era ea: neagra cafea. În aşternut de nisip o-ncingea şi mâna lui cu degete lungi cuprindea coada ibricului delicat... Şi se simţea încă o dată bărbat când sorbea, cu buze senzuale, din EA. Din cadâna CAFEA.
El, sultanul Arzum Okka, trăia pentru cafea. Şi încă mai trăieşte... prin ea. În magazinul MarketOnline.ro s-a mutat, şi are harem mare, bogat, într-o cafetieră profesională... niciodată goală. Căci acolo dansează ea, mereu ea, cadâna CAFEA, cu şolduri negre, rotunde, cu văl de caimac peste unde, fierbinte, dornică să alinte cu-aroma-i mai presus de cuvinte...
Cuvintele sunt pentru SuperBlog 2015, scrise-ntr-o noapte de toamnă rece, printre sorbituri de cafea, caimac peste-ardoarea din cana mea.
================================
================================
- sursa primei imagini: aici
- a doua imagine e de pe site-ul sponsorului
Pariez ca nici articolul asta nu a avut succes la juriu, desi eu i-as fi dat o nota foarte buna. Mi-e dor de vremea cand scriai... Pacat ca nu a fost inclus macar in respectiva antologie.
RăspundețiȘtergereDa, bineînţeles că n-a avut succes. Nu mai ştiu cu ce notă m-am ales. Cred că 7 sau 8.
ȘtergereN-am ştiut de antologie, dar cred că nici dacă ştiam nu trimiteam nimic. Ăia de la Pavcon mi-au făcut varză povestirea inclusă în antologia de anul trecut. Era tot o poveste încropită din 2 advertoriale, gen variaţiuni pe aceeaşi temă, şi, ca să mă-ncadrez în limita numărului de cuvinte, am făcut-o tabelar. După fiecare parte comună urma o ramificaţie în două coloane de tabel (o găseşti aici: https://linkping.files.wordpress.com/2022/04/garantat-suta-la-suta.pdf). A fost o chestie destul de uşchită, recunosc, dar dacă nu le-a plăcut, puteau să n-o publice, nu s-o scrie de-a valma, renunţând la tabele. A ieşit o mizerie, ceva de neînţeles, opera unui nebun. După ce m-am zburlit, au refăcut antologia, dar până să ajungă la mine şi să văd varza, vânduseră vreo 60 de exemplare. Şi tenhoredactorul lor n-a fost în stare să pună textul ca lumea în pagină, au luat cu copy-paste textul din pdf-ul meu. În antologia refăcută, povestea mea apare cu caractere diferite de cele din restul cărţii. M-am înfuriat destul de tare ca să le spun că eu cu ei nu mai colaborez.