Probă

 

Comparaţii - ca distracţie nocturnă

 Am postat asta* aici abia azi, după ce am dat de astălaltă.

Motivul: le-am cerut tuturor LLM-uri cu care trăncănesc, printre altele, ca să nu zic că nu le testez, să facă o comparaţie între cele două poezii.

Iată ce mi-au spus:

1. ştiind cine sunt autorii poeziilor:

- Copilot

2. neştiind cine sunt autorii poeziilor:

- Copilot**

- Claude

- Le Chat Mistral

- ChatGPT (versiunea cinică)

- DeepSeek

- Gemini

- Meta AI

- Grok

Trecut, prezent şi viitor

 

Prezentul, clipă spânzurată

Între trecut şi viitor,

Îmi face viaţa prea ciudată

Fiindcă-i fugar, e trecător.

 

Spun deci: prezentul nu există,

E doar trecut, şi-i viitor;

Trecutul poţi să-l pui pe-o listă,

Cu viitoru-i mai uşor:

 

El nu-i prezent – să nu existe,

Trecut – să-l ştiu, e viitor –

Ca luna cea cu pete triste,

Va răsări de dup-un nor.

 

2 noiembrie 1974

(când aveam 17 ani)

* * *   * * *   * * *

Prezentul, clipă spânzurată

Între trecut şi viitor,

Vine şi pleacă totodată,

Amăgitor, necruţător…

 

Îţi pare că nici nu există,

Ai doar trecut, paşi viitori…

Trecutul, mort, e doar o listă,

Despre ce-o fi sunt ghicitori.

 

Îşi vede timpul de-al său zbor;

Toarnă secunde peste-abis,

Fiind de nădejdi spulberător

Sau îndeplinitor de vis…

 

1 ianuarie 2024

(când aveam 67 de ani)

O maşină a timpului...

Îmi place poza asta, creată de IA. Mi-am pus-o ca fotografie de copertă pe Facebook. Şi poate c-o să scriu vreodată măcar o schiţă despre mătură  ca maşină a timpului folosită cu încredere de o vrăjitoare din vremuri vechi. 😁

Probă de încărcare videoclip

 

De citit

 De citit, pe îndelete, imediat ce o să am mai mult timp: https://www.realbiblestudy.org/atheism

Bătrâneţea cangurilor şchiopi

 Apropo de articolul ăsta, postat de Poteci de dor:

Cum se face că frigiderul meu n-a făcut niciodată "ecou la deschidere, de gol ce era"? Nici ale cunoştinţelor mele n-aveau meteahna asta. 

La alimentele raţionalizate n-am stat niciodată la coadă. Cât despre celelalte, de cozi te scăpau relaţiile şi banii (şi bani erau). Singura problemă foarte greu de rezolvat era frigul din apartamente, birouri, hale de producţie...

Oricum, treaba cu raţiile a fost doar în anii '80. În restul perioadei pe de orânduire socialistă pe care o ţin eu minte, adică între 1960 şi 1981 vara, era mâncare din belşug. De asta chiar nu-şi mai aduce nimeni aminte?!

Cât despre "batjocorirea crucii și a slujitorilor săi", hai să fim serioşi, comuniştii erau mici copii pe lângă ceea ce se întâmplă acum.

În rest n-am obiecţiuni, dar mă întreb dacă virgulele puse aiurea sunt o tristă consecinţă a îmbătrânirii domnului Cornel Udrea, sau citatul de fapt nu-i aparţine (cel puţin nu în totalitate).

De ce?

 De ce nu mi-oi fi văzând eu de tradus în loc să scriu pe bloguri chestii pe care nu le citeşte aproape nimeni?

Îmi pare bine de mai multe ori

 

Pe el l-am repezit, într-un comentariu de pe blogul meu, într-o dimineaţă când mă trezisem doar pe vreo 3 sferturi, cu faţa la cearşaf şi cu simţul umorului mort. După ce m-am trezit de-a binelea, am vrut să şterg comentariul, dar îl văzuse deja. Aşa că l-am "reparat" cu încă unul, conform principiului "na-ţi-o frântă că ţi-am dres-o".

Pentru asta, uneori îmi pare rău, alteori îmi pare bine. Bine îmi pare de mai multe ori, fiindcă, urmărindu-i, ca o babă curioasă, articolele şi comentariile (pe unde se întâmplă să dau de ele), am tras concluzia că e ori "bolnav la căpuţ", ori escroc.

Nu zic că toate concluziile mele sunt corecte, dar, până la o probă contrarie foarte convingătoare, mi le menţin.

Curiozitate

 

Tipa o fi scriind şi jurnale care nu-s din capul ei? Unele, ştiu eu, dictate prin telepatie de vreo entitate stranie? 😀

"It's a fool's game, nothing but a fool's game"

La cererea editurii Pavcon, două-trei vorbe despre mine şi SF

Extras din lista eronată a finaliştilor la premiile RomCon 2019

Găsiţi lista completă aici - corectată, adică fără povestirea mea. Pesemne că o pusese cineva acolo din greşeală. Noroc că am făcut un printscreen, altfel aş fi crezut că sunt nebună. (Uneori mă gândesc că numai mie mi se pot întâmpla tot felul de chestii de-astea idioate. Că le atrag ca un magnet.) Şi noroc că am mai dat un clic şi am văzut lista modificată, fiindcă mă grăbisem să mă laud pe facebook. M-am grăbit şi să şterg postarea respectivă, deşi avea deja vreo patru like-uri şi cineva mă şi felicitase. Penibilă situaţie.

Nu-i bai că nu sunt pe listă, dar faza asta cu pusul şi cu scosul m-a călcat urât de tot pe nervi. Şi m-a dezgustat. De numitul RomCon şi diverşii săi organizatori, şi nu numai.

Cine ştie cunoaşte/pricepe

Adică unii pot pricepe de ce spun că, în citatul de mai jos, cineva a vorbit despre tripla mea natură.

Prostie, dispute...

Pesemne că oamenii s-au înmulţit prea mult şi cantitatea de inteligenţă disponibilă la un moment dat în univers a devenit insuficientă. Aşa că unii sunt proşti de bubuie. Şi surzi la bubuiturile prostiei lor, probabil ca să nu sufere ei, ci ăia care n-au de lucru şi încearcă să discute cu ei. 😛

Iar dacă intri într-o dispută verbală cu un prost/maniac, eşti mai prost/nebun decât el.

Întrebare întrebătoare

E oare cu putinţă să înveţi să te ierţi pe tine însuţi?

O umbră în noapte

- pt. jocul cuvintelor nr. 109

Povesti-aş şi n-am cui…

                         Hârtiei poţi să îi spui.

Şi dacă n-am timp de scris?

                         Poţi să scrii noaptea în vis.

Orice dorinţă ne-mplintă
E-o umbră-n noapte rătăcită.

Intuiţie sau raţiune?

Am pornit de la un comentariu găsit aici (îl redau mai jos pentru cei prea comozi ca să clicuiască linkurile).

Deşi întrebările nu mi-au fost adresate mie, am răspuns la faţa locului; o fac şi aici (cu câteva adăugiri) fiindcă e, cumva, vorba şi de intuiţie şi raţiune, termeni prezenţi în provocarea lansată de jocul cuvintelor.

1. Zice-se că Biblia e o scriere metaforică, deci povestea cu Adam şi Eva nu trebuie luată ad litteram. Ar putea, de exemplu, să fie o referire la clonare (o noţiune greu de explicat înaintaşilor noştri de acum 2000 de ani) sau la altceva (de neînţeles şi pentru noi, cei de azi).
2. Credinţa sinceră, în indiferent ce (pastilă sau doctrină), poate avea efect placebo (într-o Evanghelie chiar scrie ceva de genul "credinţa ta te-a mântuit").
   Unora pupatul moaştelor (care se poartă pe-aici din moşi strămoşi şi pe care nici propaganda comunistă & maxist-leninistă nu-l bălăcărea cu răutatea veninoasă practicată acum pe net) chiar le prieşte, fie şi numai ca hrană spirituală.
   De ce să ne batem joc de credinţa unor oameni care, până la urmă, nu fac niciun rău nimănui?
3. DACĂ EXISTĂ, divinitatea e ceva mai presus de înţelegerea noastră, un soi de computer suprauniversal, care se poate concentra şi asupra treburilor sale cosmice, şi asupra fiecărei bacterii de pe fiecare planetă.

Eu una îi invidiez sincer pe credincioşi. Sunt nişte oameni care văd în faţa lor o potecă, fie ea şi iluzorie, spre deosebire de mine, care azi îmi spun "e imposibil să existe aşa ceva", iar mâine "şi totuşi trebuie să existe ceva, totul nu poate fi doar rodul întâmplării - şi cine face să se întâmple întâmplările, cine a inventat hazardul etc şamd". 

În privinţa asta, intuiţia şi raţiunea mea se contrazic uneori, iar alteori cad de acord, situându-se amândouă când de-a dreapta, când de-a stânga baricadei.

găsiţi originalul aici

Parastas cu vorbe...

... cu câteva vorbe despre părinţii mei, "capturate" de aici şi de aici.

 

Alba-neagra

Viaţa e jocul nostru de-a alba-neagra cu moartea. Nimeni nu ghiceşte unde ţine ea nemurirea.