... că despre Ileana Cozânzeana am mai scris, şi juriul care-a pus în balanţă farmecele, deşi mi-a redistribuit articolul pe Twitter, nu mi-a dat decât 76 de puncte, de m-am dus de-a dura de râpă, şi nici măcar Făt-Frumos n-a fost în stare să mă readucă în Top Zece, că de Top Cinci sau Top Trei nici nu mai îndrăznesc să vorbesc! Şi sigur că puteam să fac contestaţie, dar n-am mai făcut, căci făcusem la proba precedentă, acelaşi juriu îmi dăduse, cu profesionalism, un răspuns edificator:
"Din păcate, deşi respectă cerinţele şi este corect scris, textul nu ne-a cucerit într-o asemenea măsură încât să-l notam cu mai mult..."
Aşa că acum, domnilor juraţi, las deoparte creativitatea (aşa cum o înţeleg cel mai adesea eu, deşi la ultima probă de anul trecut viziunile ni s-au potrivit pesemne, fiindcă mi-aţi dat una dintre sute) şi i-o las pe Cosânzeana lui Făt-Frumos sau Zmeului Zmeilor (cel mai bun să-nvingă!), zic "cele rele să să spele şi cele bune să se-adune" şi-mi dau silinţa să vă impresionez cu povestea mea proprie şi personală - şi prozaic & caleidoscopic creativă, după cum urmează:
Domnilor juraţi, sunt o babă - nu comunistă, ci mătreţoasă. Vorba ceea:
Pe umeri pletele-i curg râu,
Mătreaţa-i cât bobul de grâu...
În fine, n-am plete, că alea cărunte nu-s frumoase şi, pe deasupra, se mai şi usucă greu. Iar mătreaţa o fi fost psoriazis, c-o tratai c-o oarece soluţie de la farmacie şi aproape că-mi trecu...
Îmi trecu până ce mă spălai pe cap cu oarece şampon străinez, ridicat în slăvi prin toate reclamele de pe mapamond, care-mi aduse brusc înapoi, nu toată mătreaţa, dar o bună parte din ea - să fi tot fost vreun sfert!
Şi-atunci, domnilor juraţi, mi-am amintit că există mândrie românească şi produse de tradiţie, adică un şampon antimătreaţă din gama Gerovital - o creaţie care poartă sigla Farmec şi-ţi poate reda farmecul chiar şi la anii mei, pentru că... Făt-Frumosul salvator se numeşte ichtiol:
Şi l-am cumpărat, şi l-am întrebuinţat, şi mătreaţa s-a cărat... e pe cale de dispariţie, ducă-se pe pustii, să se bată pentru ea Zmeul Zmeilor şi Muma Pădurii (cel mai urât să-nvingă!).
Şi, eh, nu ştiu dacă v-am impresionat au ba, domnilor juraţi, dar umerii mei sunt impresionaţi de dispariţia ninsorii albe cu care-i blagoslovea părul meu, iar eu am din nou chef de joacă... cu o oglindă oglinjoară care dă sfară-n ţară - inclusiv pe la SuperBlog 2015, unde merge tot ce-am înşirat mai sus, plus puţinul pe care-l mai am de adăugat mai jos - că am iar păr frumos şi sănătos, care poartă numai umbra albă a anilor, nu şi pe a mătreţii!
Şi-mi iau casca de păr şi ... Ţop! Mi-o pun în caleidoscop!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu