Economiile din biroul meu

Motanul meu nu ştie ce-i aia termografie în general şi termografie în construcţii în special.

Dar cred că o căsuţă din asta, aşa verde şi frumoasă, i-ar plăcea.

Ar achiziţiona-o, contra oricât de multe alintări pisiceşti, fără audit energetic.

De ce vorbesc despre motan? Pentru că, pe biroul meu, motanul Grişka e, zău, singurul consumator de energie. Dacă nu credeţi, priviţi!

Sigur, mai am şi laptop. Dar ştie toată lumea că ăsta nu consumă mare brânză! Da, bine, consumă curent electric. Dar puţin, doamnelor, domnişoarelor şi domnilor! Puţin, ştiţi şi dumneavoastră, nu? Insignifiant.

Oricum, pentru ceea ce fac eu (clic pe link dacă sunteţi curioşi – dar pe cât punem pariu că nu sunteţi?) nu-mi cere nimeni certificat energetic. Totuşi, menţionez, de bună voie şi nesilită de nimeni, că locuiesc într-un bloc reabilitat – cel puţin aşa cred, că-i bine căptuşit pe dinafară, şi, priviţi, motanul a fost martor când s-a făcut treaba.

Şi iată-ne întorşi la motan şi la consumul lui – nu de energie, ci de combustibil alimentar pentru energia de care are nevoie ca să facă aşa ceva:

 

Motanul consumă, da, ca să mă poată ajuta şi pe mine după ce-şi termină acrobaţiile, folosindu-şi de data asta puterile mintale şi telepatice. Observaţi, vă rog, că nu stă cu burta pe carte, ci cu capul!

Consumă, aşadar, mai întâi şi mai întâi, cranţanele la discreţie. Pe urmă oarece haleală umedă din pliculeţe Gourmet, plus ficat – de preferinţă de curcă sau de raţă. Nu refuză nici carnea crudă!

Îl hrănesc fără să fac economie, pentru că un motan bine hrănit şi îngrijit e fericit şi sănătos (ptiu, să nu-i fie de deochi! – că nici la superstiţii nu mă zgârcesc!), deci economisesc banii pe care i-aş da altminteri la veterinari - căci cer şi ăştia o grămadă!

Iar el, motanul, nu e pretenţios în privinţa căldurii – şi ştie că sus aerul e mai cald!

Sigur, aş putea urca acolo, pe bibliotecă, şi laptopul, dar, din păcate, eu, fotoliul şi măsuţa n-am avea loc. Aici nu e nimic de făcut, împrejurările ne silesc să rămânem pe podea.

Şi cu asta, relativ basta.

Adică ar mai fi de adăugat c-am scris acest articol pentru SuperBlog, ca să particip la cinci probe, nu doar la patru. Pentru că asocierea mea cu cifra patru aduce ghinion, când mi-am ales baba pe 4 martie a fost cutremur – şi fac tot ce stă în slabele mele puteri ca să-mpiedic excesul de energie seismică. Cred că e tot un mod de-a face economie căci, colac peste pupăză, biroul meu e în Vrancea.

Şi da, am prins cutremurul din ’77, sunt chiar atât de bătrână! (Clic pe link dacă vreţi să ştiţi cum a fost, dar ştiu că nu vreţi.) Adică-s cam bătrână pentru SuperBlog, îi las pe mâna ălora mai tineri. Fac şi aşa economie la birou, îmi folosesc energia personală ca să tastez altceva!