 |
| citiţi toată povestea aici |
Sărată sau nesărată, mai
sus e povestea mea, şi e terminată. E o sacoşă, nu prea mare, de vorbe care se
vor, cumva, un simbol al unui viitor nasol. Şi nu, nu sunt sonată, cred sincer
că un soi de seism ne aşteaptă, fiindcă trăim într-un sistem care
îndobitoceşte, cu siguranţă prosteşte. "Lumea bună" îşi stâlceşte limba maternă, ortografia nu mai e modernă şi nu
mai pricepem decât istorisiri cu sirop din gros, vorbele de spirit le înţelegem pe dos,
citate prost traduse ne sunt susan al gândirii şi se înmulţesc cei ce nu ştiu
tabla înmulţirii. Ne uităm saşiu, ca un elev candriu, la socoteli deloc
complicate, ne trebuie un computer pentru toate!
Şi cu asta basta.
Mergeţi la Eddie, să mai citiţi şi-altceva.
