Concurs ratat

Concursul cu pricina a fost iniţiat, chipurile, din motivele de mai jos:

Regulamentul a fost modificat după ce am cerut precizări într-un comentariu:

Articolul cu care am intenţionat să mă înscriu în concurs se găseşte aici.

Şi iată şi motivul pentru care a fost respins:

Oare cu ce-i dăunează scopului declarat al concursului nişte linkuri în plus, oricât de multe ar fi? Oricum, aş fi apreciat dacă măcar mi-ar fi cerut să elimin o parte dintre ele, sau să le fac "nofollow". Şi chiar am insistat, făcând eu o propunere în acest sens:

La asta n-am mai primit răspuns (în cele cca. 14 ore scurse între timp). N-a sosit nici măcar un "NU" hotărât.

Şi chiar dacă soseşte, de acum înainte, un răspuns afirmativ, nu mă mai interesează. Pentru că mi-am făcut deja o părere despre organizatoarea concursului. Sunt convinsă vânează cu ardoare (mascată) linkuri neumbrite de altele şi că, dacă s-ar expune pe undeva moaştele jupânului Gugăl, s-ar târî în genunchi oricât ar fi nevoie ca să i le poată pupa cu veneraţie,  de teamă că altcumva o să devină invizibilă sub ploaia de penalizări.

Iar eu am scris cele de mai sus ca să-mi descarc nervii - închipuindu-mi că arunc o porţie de matildină peste figura distinsei doamne din nişa culinară a blogosferei.

Oare n-o fi observat că am scris sub pseudonimul "Matilda", nu "Mafalda" şi de-aia şi-o fi închipuit că pot ghici condiţiile nemenţionate în regulamentul unui concurs?

...

Şi oare n-ar fi ăsta un motiv în plus ca să mă lecuiesc de blogărit?

Despre mine, că despre Ileana Cosânzeana...

... că despre Ileana Cozânzeana am mai scris, şi juriul care-a pus în balanţă farmecele, deşi mi-a redistribuit articolul pe Twitter, nu mi-a dat decât 76 de puncte, de m-am dus de-a dura de râpă, şi nici măcar Făt-Frumos n-a fost în stare să mă readucă în Top Zece, că de Top Cinci sau Top Trei nici nu mai îndrăznesc să vorbesc! Şi sigur că puteam să fac contestaţie, dar n-am mai făcut, căci făcusem la proba precedentă, acelaşi juriu îmi dăduse, cu profesionalism, un răspuns edificator:

"Din păcate, deşi respectă cerinţele şi este corect scris, textul nu ne-a cucerit într-o asemenea măsură încât să-l notam cu mai mult..."

Aşa că acum, domnilor juraţi, las deoparte creativitatea (aşa cum o înţeleg cel mai adesea eu, deşi la ultima probă de anul trecut viziunile ni s-au potrivit pesemne, fiindcă mi-aţi dat una dintre sute) şi i-o las pe Cosânzeana lui Făt-Frumos sau Zmeului Zmeilor (cel mai bun să-nvingă!), zic "cele rele să să spele şi cele bune să se-adune" şi-mi dau silinţa să vă impresionez cu povestea mea proprie şi personală - şi prozaic & caleidoscopic creativă, după cum urmează:

Domnilor juraţi, sunt o babă - nu comunistă, ci mătreţoasă. Vorba ceea:

Pe umeri pletele-i curg râu,
Mătreaţa-i cât bobul de grâu...

În fine, n-am plete, că alea cărunte nu-s frumoase şi, pe deasupra, se mai şi usucă greu. Iar mătreaţa o fi fost psoriazis, c-o tratai c-o oarece soluţie de la farmacie şi aproape că-mi trecu...

Îmi trecu până ce mă spălai pe cap cu oarece şampon străinez, ridicat în slăvi prin toate reclamele de pe mapamond, care-mi aduse brusc înapoi, nu toată mătreaţa, dar o bună parte din ea - să fi tot fost vreun sfert!

Şi-atunci, domnilor juraţi, mi-am amintit că există mândrie românească şi produse de tradiţie, adică un şampon antimătreaţă din gama Gerovital - o creaţie care poartă sigla Farmec şi-ţi poate reda farmecul chiar şi la anii mei, pentru că... Făt-Frumosul salvator se numeşte ichtiol:

Şi l-am cumpărat, şi l-am întrebuinţat, şi mătreaţa s-a cărat... e pe cale de dispariţie, ducă-se pe pustii, să se bată pentru ea Zmeul Zmeilor şi Muma Pădurii (cel mai urât să-nvingă!).

Şi, eh, nu ştiu dacă v-am impresionat au ba, domnilor juraţi, dar umerii mei sunt impresionaţi de dispariţia ninsorii albe cu care-i blagoslovea părul meu, iar eu am din nou chef de joacă... cu o oglindă oglinjoară care dă sfară-n ţară - inclusiv pe la SuperBlog 2015, unde merge tot ce-am înşirat mai sus, plus puţinul pe care-l mai am de adăugat mai jos - că am iar păr frumos şi sănătos, care poartă numai umbra albă a anilor, nu şi pe a mătreţii!

Şi-mi iau casca de păr şi ... Ţop! Mi-o pun în caleidoscop!

Şi, fiindcă tot am ajuns la caleidoscoape, iată-l şi pe cel al Cosânzenei cu farmec, pe care Gerovital Tratament Expert a făcut-o stăpâna incontestabilă a farmecului cosiţelor ei:

Cadâna CAFEA

Sultanul trăia, înalt, în seraiul oval, iubit de cinci cadâne cu voal de caimac, cu ochii adânci, ca un lac de cafea. Cafeaua în cănile lor aburea şi sultanul îşi mângâia, în amurg, ciocul prelung, la vârf întors, şi ofta, stors de o patimă grea: iubirea lui pentru cafea.

Cafea, cafea, cafea.

Şi iar cafea.

În aşternut de nisip cafeaua fierbea, în aşternut de mătase-o cadână ofta... suspina... surâdea... Dar sultanul n-avea ochi decât pentru cafea...

— O, tu, lumină a nopţilor mele, şoptea.

El şoptea şi cadâna zâmbea, dar şoapta lui nu era pentru ea. Era pentru cafea. Pentru lumina neagră din nopţile albe, când cinci cadâne dansau, fluturând voaluri dalbe... Dansau îmbiind, unduind şolduri rotunde... În ceaşca sultanului unduiau negre unde, bogate-n caimac, pentru somnul lui leac, farmec venit din alt veac, iarăşi tânăr acum, căci sultanul era la început de drum...

Drumul era abur cald, aromat, parfum pentru nări de bărbat adorat de cinci cadâne cu ochii prelungi, iubite cu foc în nopţile lungi...

Iubite cu foc, dar nu cu inima. Pentru că-n inima lui era ea: neagra cafea. În aşternut de nisip o-ncingea şi mâna lui cu degete lungi cuprindea coada ibricului delicat... Şi se simţea încă o dată bărbat când sorbea, cu buze senzuale, din EA. Din cadâna CAFEA.

 

El, sultanul Arzum Okka, trăia pentru cafea. Şi încă mai trăieşte... prin ea. În magazinul MarketOnline.ro s-a mutat, şi are harem mare, bogat, într-o cafetieră profesională... niciodată goală. Căci acolo dansează ea, mereu ea, cadâna CAFEA, cu şolduri negre, rotunde, cu văl de caimac peste unde, fierbinte, dornică să alinte cu-aroma-i mai presus de cuvinte...

Cuvintele sunt pentru SuperBlog 2015, scrise-ntr-o noapte de toamnă rece, printre sorbituri de cafea, caimac peste-ardoarea din cana mea.

================================

• sursa primei imagini:  aici
• a doua imagine e de pe site-ul sponsorului

Declaraţie de intenţie

De dependenţe nu scapi chiar atât de uşor cum cred unii, nu dai cu ele de pământ şi gata.

Cu alte cuvinte, anul ăsta mă inscriu la SuperBlog, dar voi participa cu intermitenţe - când o să am timp şi chef.

Până una-alta, am avut chef să scriu despre cafea. Dac-o să mai treceţi pe-aici, o s-aflaţi şi ce-am scris.