O umbră în noapte

- pt. jocul cuvintelor nr. 109

Povesti-aş şi n-am cui…

                         Hârtiei poţi să îi spui.

Şi dacă n-am timp de scris?

                         Poţi să scrii noaptea în vis.

Orice dorinţă ne-mplintă
E-o umbră-n noapte rătăcită.

Intuiţie sau raţiune?

Am pornit de la un comentariu găsit aici (îl redau mai jos pentru cei prea comozi ca să clicuiască linkurile).

Deşi întrebările nu mi-au fost adresate mie, am răspuns la faţa locului; o fac şi aici (cu câteva adăugiri) fiindcă e, cumva, vorba şi de intuiţie şi raţiune, termeni prezenţi în provocarea lansată de jocul cuvintelor.

1. Zice-se că Biblia e o scriere metaforică, deci povestea cu Adam şi Eva nu trebuie luată ad litteram. Ar putea, de exemplu, să fie o referire la clonare (o noţiune greu de explicat înaintaşilor noştri de acum 2000 de ani) sau la altceva (de neînţeles şi pentru noi, cei de azi).
2. Credinţa sinceră, în indiferent ce (pastilă sau doctrină), poate avea efect placebo (într-o Evanghelie chiar scrie ceva de genul "credinţa ta te-a mântuit").
   Unora pupatul moaştelor (care se poartă pe-aici din moşi strămoşi şi pe care nici propaganda comunistă & maxist-leninistă nu-l bălăcărea cu răutatea veninoasă practicată acum pe net) chiar le prieşte, fie şi numai ca hrană spirituală.
   De ce să ne batem joc de credinţa unor oameni care, până la urmă, nu fac niciun rău nimănui?
3. DACĂ EXISTĂ, divinitatea e ceva mai presus de înţelegerea noastră, un soi de computer suprauniversal, care se poate concentra şi asupra treburilor sale cosmice, şi asupra fiecărei bacterii de pe fiecare planetă.

Eu una îi invidiez sincer pe credincioşi. Sunt nişte oameni care văd în faţa lor o potecă, fie ea şi iluzorie, spre deosebire de mine, care azi îmi spun "e imposibil să existe aşa ceva", iar mâine "şi totuşi trebuie să existe ceva, totul nu poate fi doar rodul întâmplării - şi cine face să se întâmple întâmplările, cine a inventat hazardul etc şamd". 

În privinţa asta, intuiţia şi raţiunea mea se contrazic uneori, iar alteori cad de acord, situându-se amândouă când de-a dreapta, când de-a stânga baricadei.

găsiţi originalul aici

Un felinar şi mai multe jumătăţi

Faceţi cunoştinţă: el mi-e felinarul de sub geam:

– adică îl văd, în orice condiţii, sub toate geamurile mele.

Da, sigur, de fapt nu stă sub geam! Sub geam stă pervazul şi pe pervaz stă uneori motanul.

Numai că atâta rigoare nu e necesară, ne mulţumim cu, să zicem, jumătate, acceptând că sub geam e felinarul – cel de pe jumătatea mea de stradă. Deşi tot sub (adică mai jos de) geamul meu e şi fratele geamăn (de vizavi) al străjerului băţos pe care tocmai am avut plăcerea să vi-l prezint. Stau amândouă (luate la grămadă sunt surori, două felinare) cu capetele aplecate peste stradă… Oare ziua bârfesc maşinile, iar noaptea se mulţumesc să le scuipe cu lumină?

Şi maşinile sunt sub geamul meu, adică mai jos de el, dar numai câte o clipă (dacă nu cumva e coadă la semafor). Însă în faţa ochilor le am preţ mai multe clipe, dacă am chef să mă uit după ele.

Am. În posesia mea. Posesia e (nu numai ea) o chestie vremelnică.

Am avut cu toţii câte ceva pe care nu-l mai avem, nu-i aşa?

De pildă, eu aveam cândva cartelă. Pentru pâine. O jumătate de pâine pe zi. O jumătate eu, o jumătate jumătatea mea. O altfel de jumătate. Conjugală, adică. Nu cumpăram pâinea în fiecare zi. O luam pentru două sau trei zile odată. Fiindcă noi, două jumătăţi de familie, nu mâncam două jumătăţi de pâine pe zi. Din raţia aia, adunam (fără sacrificii!) pâine uscată. Pentru jumătatea noastră de porc. Creştea la ţară, lipită etanş de jumătatea cumnatului. De de jumătatea lui de porc (uneori scroafă), nu de jumătatea lui conjugală (de obicei scroafă).

Jumătăţile grohăiau într-un glas, lipsite de orice anxietate, fiindcă, pentru ele, inexorabilul sfârşit apropiat nu era perceptibil, decât, probabil, în dimineaţa cuţitului - un cuţit imparţial, căci se împlânta în ambele jumătăţi deopotrivă, armă haină, îndrăgostită de haina de mătase roşie a sângelui şi aducătoare de vid de viaţă. Dar asta e, nu putem umbla cu jumătăţi de măsură, viaţa se hrăneşte cu moarte, „nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, totul se transformă”… în friptură, la pomana porcului (care poate fi şi scroafă), când în aer nu se înalţă miros de tămâie, ci aburi de ţuică.

Da’ ce-mi veni cu scroafa?

Nimic, aşa m-apucă uneori, ideile vin la cheie şi se cade să fie scrise – scriere terapeutică, mai ceva decât bulina numită panaceu universal. Oare vindecă şi guturaiul? Oricum, dacă strănut de trei ori, vine motanul. La gura ventilatorului.

Plăteşte găzduirea în valută forte – moneda se numeşte gheară. Şi scoate banii numai când mă mişc pe jumătatea lui de tastatură – altminteri îşi sprijină pe mâna mea doar portofelul.

~  ~  ~

Tocmai aţi făcut cunoştinţă cu blogul meu pentru scrieri terapeutice, plusat cu cont de google+. Poate c-o să-l scutur de articolele mai vechi – sau poate că nu. Sigur e că n-o să-şi pună linkuri pe twitter şi pe facebook (decât ca azi, în zona jocului cuvintelor). Dacă vreţi cumva să-l urmăriţi, alegeţi altă cale. (În tabelele mai sus-amintitului joc - sau în ale altora - îşi va lăsa urma ori de câte ori va fi cazul.)

Parfumul...

parfumul secret al grădinii

Parfumurile nu sunt pasiunea mea, dar am scris, pe diverse bloguri, despre diverse parfumuri, de obicei pentru răposatul joc al "poveştii parfumate". Aşa că vă ofer, mai jos, linkuri către două duzini de... esenţe:

1. Parfumul cărţilor
2. E toamnă iar
3. Povaţa vrăjitoarei
4. Parfum de geantă şi de drum
5. Despre rapiţa răpită
6. Parfumul secret al grădinii
7. Parfumul dimineţii de Crăciun
8. Parfumul unei urări de An Nou
9. Parfumul zorilor
10. Parfumul făurarului
11. Parfum de ploaie
12. Parfumul primilor fulgi de nea
13. Pe margine, în mijloc
14. Parfumul serii
15. Parfumul parcului
16. Parfumul primăverilor copilăriei
17. Parfumul cuvântului
18. Noiembrie
19. Parfumul liliacului din noiembrie...
20. Alt început de poveste
21. Parfumul regretelor
22. Parfumul vânătorului
23. Parfumul lucrurilor noi...
24. Parfumul inocenţei

Ca bonus, iată şi un link către mai multe linkuri - către poveşti despre parfum scrise de alţii şi incluse în tabelul lui Eddie.

Eu cu mine

Ce-mi place când mă joc eu cu mine!!!

captură de ecran - de aici