O umbră în noapte

- pt. jocul cuvintelor nr. 109

Povesti-aş şi n-am cui…

                         Hârtiei poţi să îi spui.

Şi dacă n-am timp de scris?

                         Poţi să scrii noaptea în vis.

Orice dorinţă ne-mplintă
E-o umbră-n noapte rătăcită.

Alba-neagra

Viaţa e jocul nostru de-a alba-neagra cu moartea. Nimeni nu ghiceşte unde ţine ea nemurirea.

Asociaţie de idei

Citind articolul Renatei, mi-am adus aminte că eu am, adică aş fi putut avea, un frate sau o soră (nici nu ştiu) mai mare, care a murit înainte de a se naşte - i s-a tras de la o plimbare a mamei pe munte, când sarcina era abia la început şi ea nu şi-a dat seama că un mic efort poate avea consecinţe atât de grave. Nu-l/n-o urăsc şi nu-l/n-o iubesc. Îi sunt recunoscătoare fiindcă a lăsat locul liber pentru mine - ai mei nu mai erau tineri şi nu-şi doreau decât un singur copil.

Cred că asta e o poză din plimbarea incriminată.

Din una-n alta, până strigi în amurg

coroane, sfinte, dovleac, panza, aripa, capa, ochi, ceaun, tarana, harfa, apa, tugui

Astea sunt cele 12 cuvinte, duzina, deh. Le puneţi într-un articol de blog, puneţi un link către articol în tabelul lui Eddie, şi gata, aţi intrat în joc, sunteţi duzinari.

Puteţi scrie sublim sau de duzină - nu contează. Aici nu vă premiază nimeni, nu vă pune coroane de lauri pe dovleac, nici pe vreun ţugui mai proeminent al creierului, pe ţuguiul cu talent adică, chiar dacă aveţi un ceaun plin ochi cu haruri scriitoriceşti. Dar astea nu se premiază nici prin alte părţi.

Oricum, n-avem nici juriu, nu apreciază nimeni creativitatea după ureche, după ceafă, după partitură.

Nu, nu vă trebuie partitură ca să cântaţi pentru noi la harfă. "Cu har, fă! Cu har, bă!" Nu, harbă nu există, numai coarbă. Şi nu e nevasta corbului. Nici n-ar putea, Doamne Sfinte! Că n-are nicio aripă, şi-n loc să zboare pică-n ţărână, în apă, în cap, în capă - dacă n-are cap. E de-ajuns să aibă fluturaşi, ştiţi, capa e pânză (stofă etc) care flutură, fâlfâie.

Şi mie mi se fâlfâie dacă nu vă place ce-am scris, aici sau aiurea.

Aiurea! Îmi pasă când iau plasă, ţip de... Degeaba. Strigăt în amurg!

Strig: "Citaţi, nu plagiaţi!" Puneţi ghilimele, puneţi numele ăluia de-a clocit panseul... Sau lăsaţi-o baltă, plantaţi pansele, sau pansaţi. Pansaţi-vă orgoliul. Nu toată lumea poate.

Nu poate toată lumea să strige în amurg. Ar fi prea mare vacarmul, nu s-ar mai duce copiii la culcare. Strigătul din amurg trebuie să fie cântec de leagăn. Leagăn, leagăn, leagănă, leagă... Leagă la ochi, la gură...

Leagă căţeaua, cucoană!

Asta e formula magică. Mi-o spun când trebuie să pun punct. Şi virgulă. Sau virgulă - punct cu coadă în suspensie. Puncte de suspensie. Punctul se suspendă.

Lectura se suspendă, aici nu mai aveţi - deocamdată! - ce citi.

Gânduri

Scriu prost pentru superblogul ăsta. Poate nici nu-i de mirare. Singura temă care mi-a plăcut a fost aia cu cafeaua.

Şi-atunci de ce mai scriu?

Tind să mă reorientez către raţiune. Poate e de bine. Trebuie să fie de bine. E un ăla, un musai. Ar fi bun şi un must, dar e şi mai bine s-aştept până se preschimbă-n vin.