Bine aţi venit blogul meu pentru scrieri terapeutice (mai mult sau mai puţin). (Nu [prea] îşi pune linkuri pe twitter şi pe facebook. Dacă vreţi cumva să-l urmăriţi, e muuult mai sigur să alegeţi altă cale.)


vineri, 5 iunie 2026

Trecut, prezent şi viitor

 

Prezentul, clipă spânzurată

Între trecut şi viitor,

Îmi face viaţa prea ciudată

Fiindcă-i fugar, e trecător.

 

Spun deci: prezentul nu există,

E doar trecut, şi-i viitor;

Trecutul poţi să-l pui pe-o listă,

Cu viitoru-i mai uşor:

 

El nu-i prezent – să nu existe,

Trecut – să-l ştiu, e viitor –

Ca luna cea cu pete triste,

Va răsări de dup-un nor.

 

2 noiembrie 1974

(când aveam 17 ani)

* * *   * * *   * * *

Prezentul, clipă spânzurată

Între trecut şi viitor,

Vine şi pleacă totodată,

Amăgitor, necruţător…

 

Îţi pare că nici nu există,

Ai doar trecut, paşi viitori…

Trecutul, mort, e doar o listă,

Despre ce-o fi sunt ghicitori.

 

Îşi vede timpul de-al său zbor;

Toarnă secunde peste-abis,

Fiind de nădejdi spulberător

Sau îndeplinitor de vis…

 

1 ianuarie 2024

(când aveam 67 de ani)

6 comentarii:

  1. Constat ca aveam in blogroll acest blog al tau. Daca tot nu am facut nimic la fiction,
    de la ora asta nu are sens, asa ca ma delectez cu aceste doua poezioare, arc peste timp.
    Cam complicat cu timpul. Recunosc ca imi dau silinta sa diluez ideea cat pot, pentru ca
    poate deveni obsedanta. Cand nu ma gandesc la el, poate ca il fac sa dispara...
    (ideea mea de doi bani...🙂)
    Noapte buna si vise placute, draga Vero!❤️😘

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Oare l-ai putea face să dispară doar pentru tine, sau pentru întreaga lume? 😊

      Noapte bună, dragă Suzana, cu vise în care să-ţi reuşească tot ce încerci! ❤️😘

      Ștergere
    2. Oare cum putem verifica acea idee ca timpul nu exista?
      Totusi, experimenteaza neganditul despre el.
      Mie mi se pare procedura utila.😊
      Sau doar un joc simpatic...
      Noapte buna si o saptamana usoara, draga Vero!❤️😘

      Ștergere
    3. Nu putem verifica dacă timpul există sau nu. Fiindcă mintea noastră nu e făcută să-i înţeleagă inexistenţa.

      Oricum, poezia mea nu e despre existenţa sau inexistenţa timpului. E doar despre, ca să zic aşa, EFEMERITATEA momentului prezent. De exemplu, până să termini de spus "acum", clipa în care ai pronunţat prima literă a cuvântului îi aparţine trecutului. De-aia şi când se dă ora exactă la radio se spune mai întâi, de exemplu, "la al cincilea semnal VA FI ora opt" şi apoi "A FOST ora opt". (Nu ştiu dacă semnalul e al cincilea sau al treilea, dar asta nu contează.) Idea e că prezentul ne alunecă printre degete. Nu poţi spune "E ora opt", fiindcă, până să închei propoziţia, deja nu mai e opt, ci opt şi câteva secunde.

      Ștergere
    4. Mi-ai adus aminte de o zicere amara din trecut:
      'la semnalul urmator va fi apa calda'...

      Ștergere