Bine aţi venit blogul meu pentru scrieri terapeutice (mai mult sau mai puţin), plusat (sic!) cu cont de google+. (Nu-şi pune linkuri pe twitter şi pe facebook. Dacă vreţi cumva să-l urmăriţi, alegeţi altă cale.)

miercuri, 14 octombrie 2015

Epilare de gărgăuni

Tradiţia cere să faci avere, banii înseamnă putere! Banii înseamnă monede rotunde, îţi sticlesc ochii la ele, oriunde. Ajungi să adori orice disc plat, chiar dacă nu e aur curat.

Şi vezi apoi monede de ceară, ca acestea, bunăoară:


Şi le jinduieşti cu ardoare – indiferent de culoare! Dincolo de ele simţi titaniu, sau miere, sau aloe – şi multă putere! Trag cu putere de firul de păr – şugubeţe, îl iau în răspăr! Ceara de epilat tradiţională refolosibilă te lasă în pielea goală! Goală piele, catifelată, frumoasă, de fată bănoasă, niciodată blănoasă!

Bănoasă, dacă are şi minte! (Ca orice fată cuminte!) Profită de părul bogat, expus de-a fir-a-păr pe cap, şi scapă de cel des, sau rar, numit de unii mărar, ce creşte, pacoste-n fuior, făcându-se stăpân pe picior!

Cu plete-n vânt şi mărarul lipsă, frumoasa noastră se dă artistă şi pleacă la vânătoare de feţi frumoşi cu bani în buzunare.

Numai că pe lumea asta există – vai, ce soartă tristă! – şi ceva numit ghinion, care se ţine ca scaiul de om.

Căci, din atâţia bărbaţi, toţi holtei, toţi bogaţi, fata noastră epilată dă peste-o creatură ciudată: Frumos fără pereche, bărbat de modă veche, socoate că părul bogat promite amor înfocat dacă stă, des şi sârmos, nu-n bucle pe lângă chipul frumos, ci, lung şi tare, aşternut pe picioare.

Cu milă-i priveşte el gambele fine, spunându-şi: "Nu e de mine! Firavă pare, delicată, o rup în două dintr-o dată!”

Dar  fata-şi lasă mărarul să-i crească, căci banii lui par mană cerească. L-ascunde sub pantalonii mulaţi, ca să nu râdă de ea alţi bărbaţi sau prietenele prefăcute, ce ştiu cu bârfa a te rupe în bucăţele şi fâşii, luându-te în râs pe felii. Doar LUI îi arată, nu tocmai sfioasă, cel mărar de mătasă, în poze din mesaje private, pe facebook anonim strecurate, şi-apoi, după asfinţit, într-un cuibuşor tăinuit.

Şi ochii lui ard, precum ceara fierbinte se lipeşte pasiunea de minte şi-i smulge blana de gărgăuni de pe circumvoluţiuni. Şi-aduce aminte ca-nvăţat la şcoală că aparenţele-nşeală, constată că-ţi pune natura ardoare în trup, unde rămâne veşnic la zdup, căci nu-i ca părul hidos, de ceară smuls de pe piciorul frumos.

Ei, şi cam asta-i tot.

Veniţi la nuntă. Va avea loc. Mărarul a fost cu noroc. 

Şi-am scris aceasta pentru SuperBlog.

Cât despre „mătasă”, previn o obiecţie ipotetică anunţând sus şi tare că-i licenţă poetică.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu